Momente decisive ale istoriei - Atacul de la Pearl Harbor

Atacul de la Pearl Harbour tratat în ziarul local ''Honolulu Star Bulletin''
©Honolulu Star Bulletin

Despre Al Doilea Război Mondial s-au scris mii de cărți și au curs râuri de cerneală. Este unul dintre cele mai bine studiate și cunoscute evenimente ale istoriei, chiar și de către persoane care nu sunt pasionate de această disciplină. Personaje precum Adolf Hitler, Stalin, Winston Churchill, Charles de Gaulle sau Franklin Delano Roosevelt pot fi amintiți de către oricine mai repede decât ai putea spune ''cel mai sângeros conflict din istoria umanității''. Însă astăzi vom vorbi despre momentul crucial, în opinia mea, al conflictului: Atacul de la Pearl Harbor, 7 decembrie 1941.

Suntem în anul 1941. Cea mai mare conflagrație din istorie, Al Doilea Război Mondial, a început deja de 2 ani, prin atacul Germaniei naziste împotriva Poloniei (1 septembrie 1939). Dintr-un conflict oarecum local, să-i spunem, războiul a devenit mondial după ce aliatele Poloniei, Marea Britanie și Franța (plus Canada, Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud, membre ale Commonwealth-ului britanic), i-au declarat război agresoarei, în virtutea tratatelor de alianță semnate cu Polonia. La 17 septembrie, Uniunea Sovietică, după ce a semnat un tratat de neagresiune cu Japonia (aliată a Germaniei, de reținut) și unul chiar cu Germania (''Pactul Ribbentrop-Molotov''), a atacat și ea Polonia, pecetluindu-i soarta. La 6 octombrie Polonia a capitulat necondiționat, teritoriul său fiind împărțit între cele două aliate neobișnuite.

Atacul combinat al Germaniei naziste și al Uniunii Sovietice asupra Poloniei
©Pinterest

Îmbătat de victorie și de lipsa unei reacții serioase din partea Marii Britanii și a Franței, Fűhrer-ul (''Conducătorul'') Germaniei, Adolf Hitler, a autorizat și ocuparea Danemarcei și Norvegiei în aprilie 1940, cu scopul declarat de a proteja livrările de oțel care soseau din Suedia neutră. O lună mai târziu, pe 10 mai 1940, Hitler a luat o decizie îndrăzneață și a atacat Franța, principalul său inamic terestru din Europa de vest. Printr-o manevră similară celei din primul război mondial, Germania a încălcat neutralitatea Belgiei și a Olandei, ocupându-le și invadând Franța pe la granița de nord a acesteia. Slab pregătită și surprinsă aproape total, Franța a capitulat după doar o lună și două săptămâni. Pe 22 iunie 1940, francezii semnau armistițiul cu Germania nazistă la Compiegne, fiind scoși din joc.

Șocul a fost enorm. Majoritatea țărilor europene, aliate oficial sau doar simpatizând Franța și Marea Britanie, au luat act de această înfrângere catastrofală și au început să caute prietenia Germaniei, încercând să rupă orice legătură cu aceste două țări. Pentru Marea Britanie, situația devenea critică. Rămasă fără nici un aliat viabil, Regatul Unit a ales totuși să reziste agresiunii naziste. A reușit acest lucru cu succes, după ce a rezistat valurilor de atacuri aeriene și a unei încercări de debarcare pusă la cale de germani. Chiar și așa, situația părea fără ieșire.

În septembrie 1940, Germania, Italia și Japonia au semnat Pactul Tripartit, la care au aderat, în noiembrie, România, Ungaria și Slovacia. Pactul stipula că orice atac asupra unui membru este considerat un atac asupra tuturor și cerea o reacție imediată din partea tuturor membrilor, în măsura posibilităților.

Cauza Marii Britanii a primit un nou impuls după ce Hitler a făcut o greșeală enormă. A ales să lupte pe două fronturi, atacând Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941. Deși a obținut numeroase succese, Germania nu a repurtat o victorie decisivă, menită să scoată Rusia lui Stalin din război. Mai mult, Japonia a ales să respecte pactul de neagresiune semnat cu URSS pe 13 aprilie 1941 și a refuzat să intre în război de partea aliatei europene, Germania.

Operațiunea ''Barbarossa'', atacul Germaniei asupra Uniunii Sovietice (doar operațiunile militare din 1941)
©Reddit

Japonia nu dorea război pe două fronturi, așa că a ales ca teatru de război Asia de Sud-Est și China, iar ca adversar principal Statele Unite ale Americii. S-a implicat activ în cucerirea Chinei și a Indochinei, dar s-a lovit de interesele americanilor în această zonă. Vrând să dea o lovitură nimicitoare Statelor Unite, Japonia a atacat, pe 7 decembrie 1941, baza navală americană de la Pearl Harbor. A fost momentul decisiv al războiului, în opinia mea, și unul dintre cele mai importante momente din întreaga istorie.

La ora 6.05, flota japoneză formată din 6 portavioane, 2 cuirasate, 2 crucișătoare grele, 1 contratorpilor, 9 distrugătoare, 8 nave-cisternă, 23 submarine de flotă, 5 mini-submarine și 414 avioane, comandată de amiralul Isoruko Yamamoto, a lansat un atac surpriză. În ciuda condițiilor meteorologice mai puțin bune, de pe cele 6 portavioane ale grupului operativ a fost lansat un prim val de 183 de avioane, printre care avioane de vânătoare Zero, bombardiere Nakajima, avioane cu torpile și avioane de bombardament în picaj. 

La o oră și jumătate după decolare, piloții din față au zărit capătul nordic al insulei Oahu. Cei din recunoaștere au raportat prezența a 10 cuirasate, a unui crucișător greu și a 3 ușoare, dar și faptul că americanii nu știu de prezența lor, atacul putând să aibă loc cu mari șanse de succes. La ora 7.49 se dă ordinul de atac.

Surpriza este completă iar atacul este devastator. Cuirasatele USS Oklahoma și Arizona sunt distruse și scufundate, în timp ce multe dintre avioanele americane sunt distruse la sol. O parte a avioanelor japoneze atacă cu brutalitate și bazele Corpului Aerian al Armatei SUA de la Wheeler Field și Hickam Field, provocând pierderi importante.

Scufundarea cuirasatului USS Arizona
©Govx

La aproape o oră după acest prim atac, japonezii trimit al doilea val de avioane, însă misiunea lor a fost mai dificilă din cauza fumului prea gros și a tirului înverșunat al apărării antiaeriene. Au fost semnalizate chiar și mici atacuri asupra orașului Honolulu, acolo unde și-au pierdut viața și câțiva civili.

Istoricii cred că Yamamoto a avut în plan și un al treilea val avioane, însă aparent s-a răzgândit. Atacul a fost un succes răsunător. Statele Unite au pierdut nu mai puțin de 4 cuirasate scufundate, 4 avariate, 2 distrugătoare scufundate și 1 avariat, 1 alt vas scufundat și 3 avariate, 1 cuirasat eșuat și 3 crucișătoare avariate, 188 de avioane distruse complet și 159 lovite, în timp ce numărul morților a atins cifra de 2355, iar cea a răniților 1143. Americanii au avut noroc că portavioanele lor nu se aflau la bază, fiind plecate pentru niște exerciții militare. De cealaltă parte, japonezii au avut pierderi neînsemnate: 4 mini-submarine scufundate si unul avariat, 29 de avioane distruse, 64 soldați uciși și unul capturat.

A doua zi, președintele Statelor Unite, Franklin Delano Roosevelt, a declarat că ''7 decembrie va rămâne în istorie ca o zi a infamiei'' și a declarat război Japoniei a doua zi, pe 8 decembrie. Pe 11 decembrie, Germania nazistă a declarat, la rându-i, război Statelor Unite. Războiul devenea cu adevărat mondial. 

Președintele Statelor Unite, F.D. Roosevelt, semnează declarația de război a SUA împotriva Japoniei
©National Archives and Records Administration

7 decembrie 1941 a fost unul dintre momentele hotărâtoare ale celui de-al doilea război mondial, îndrăznesc să spun că a fost chiar momentul de cotitură. Odată cu intrarea SUA în război, balanța forțelor începea să se încline decisiv în favoarea Aliaților. În cele din urmă, aportul adus de Statele Unite a fost hotărâtor. Eforturile combinate ale Statelor, URSS-ului și ale Marii Britanii au îngenuncheat, finalmente, Germania nazistă și au pus bazele sistemului geopolitic mondial care dăinuie până astăzi. Și toate astea au început într-o dimineață de 7 decembrie 1941, deasupra insulelor Hawaii.