Călător prin istorie

Osman Pazvantoğlu © Croation State Archives În limba română există o expresie foarte cunoscută: pe vremea lui Pazvante Chioru', pe care mulți dintre noi o folosim chiar și astăzi, probabil atunci când vrem să spunem că un anumit lucru sau o anumită întâmplare au avut loc  acum mult, mult timp, nu? Ceea ce este însă foarte interesant este faptul că Pazvante nu este un personaj fictiv, de genul lui ''Bulă'', ci unul istoric, real. Și astăzi voi încerca să vă spun povestea lui. Să începem cu începutul. În primul rând, ''Pazvante'' este numele lui real, însă în varianta sa românizată. Numele ''adevărat'' al lui Pazvante era  Osman Pazvantoğlu , el venind pe lume undeva în jurul anului 1758, într-un sat din vilayet-ul (o unitate administrativă din fostul Imperiu Otoman, un soi de regiune dacă vreți) Bosnia. A rămas fără tată încă de copil, iar de creșterea sa s-au ocupat mai întâi mama, apoi bunicul său din partea mamei. Exis

Companion al lui Alexandru, în viziunea unui artist contemporan Aș dori să vă adresez o întrebare. Ce credeți că au în comun Hannibal, Iulius Caesar, Octavian Augustus, Traian și Napoleon Bonaparte? Poate că știți, dar am să vă răspund tot eu. Admirația nedisimulată față de Alexandru cel Mare. Cu toții l-au apreciat și au încercat să se apropie de realizările sale și, de ce nu, să îl întreacă. Și acest lucru nu a fost deloc ușor, din moment ce Alexandru a realizat lucruri incredibile PÂNĂ la vârsta de 32 de ani. Personalitatea sa rămâne una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cerul întunecat al Istoriei, iar bătăliile și tacticile sale sunt studiate încă în marile academii militare de pe tot globul. Nu numai pe plan militar Alexandru a fost un om deosebit. A schimbat istoria cum puține alte personaje au făcut-o de-a lungul timpului. Dar nu vom vorbi despre Alexandru, ci despre cei mai apropiați ''tovarăși'' ai lui. În greacă sunt numiți '

Soldat din ''Vechea Gardă'' a lui Napoleon © Pinterest În dimineața zilei de 11 aprilie 1814, cariera de mare războinic și conducător a lui Napoleon Bonaparte părea că se încheie. Împăratul francez, în vârstă de 44 de ani, a acceptat capitularea Franței impusă de coaliția uriașă formată împotriva sa, care grupa majoritatea țărilor importante ale Europei de la acea vreme - Marea Britanie, Imperiul Rus, Imperiul Habsburgic, Regatul Prusiei, Portugalia, Spania etc. Printre cele mai importante condiții ale capitulării amintim faptul că Napoleon era obligat să abdice, urmând să fie exilat pe insula Elba, aflată în largul coastelor Italiei (regiunea Toscana, mai exact).  Înainte de plecare, împăratul a cerut în mod expres să i se acorde dreptul de a-și lua rămas bun de la niște soldați cu adevărat speciali pentru el - ''Vechea Gardă'', formată din veteranii campaniilor sale și cei mai buni soldați francezi ai timpului. În curtea Palatului de la Fon

Colosseum-ul din Roma © smithsonianmag Ieri, 21 aprilie, am vrut să scriu un articol despre un eveniment crucial în istoria lumii. Din păcate, nu am avut timp, așa că l-am scris astăzi. Este vorba despre întemeierea Romei, orașul care a schimbat soarta lumii mai mult decât ne putem imagina sau înțelege astăzi. Civilizația europeană se întemeiază pe fundamentele stabilite de Imperiul Roman și datorează enorm acestui oraș din regiunea Latium, Italia. Astăzi vom vorbi însă despre legenda din spatele întemeierii Romei. Să începem atunci. Acum 2.772 de ani (și o zi), doi flăcăi, doi voinici, și-au pus în gând să întemeieze un oraș (pentru că de ce nu?), asta după ce trecuseră prin multe aventuri și pericole. Și iată povestea lor.  Conform tradiţiei consemnate de către istorici, în orașul Alba Longa domnea Proca, unul dintre urmașii lui Ascanius (sau Iulius). Ascanius era fiul lui Aeneas, legendarul războinic fugit din Troia. Proca avea, la rându-i, doi fii, Numitor și Am

Georgios Maniakes Sicilia este o insulă absolut încântătoare, un loc pe care trebuie să îl vizitați măcar o dată în viață. Pe lângă frumusețea care te lasă fără glas a unui oraș precum Taormina, pentru cei pasionați de istorie Sicilia este ca un muzeu imens în aer liber. Oriunde mergi, locurile ''mustesc'' de istorie. Dar între toate aceste locuri, orașul Siracusa ocupă un loc de frunte. Oraș grecesc, roman, normand, arab, franțuzesc, spaniol și, în cele din urmă, italian, Siracusa este o destinație magnifică, unde vestigiile istorice nu numai că sunt la tot pasul, dar sunt prețuite și respectate la adevărata lor valoare. Unul dintre cele mai importante vestigii arheologice (deși este aproape în totalitate renovat și, privind din afară cel puțin, nu poți să îți dai seama că este un monument istoric) din Siracusa este Castello Maniace . Castelul a fost construit între 1232 și 1240, în timpul domniei (și la porunca expresă) a unui alt personaj interesant al ist