Michael Schumacher al Antichității - Gaius Appuleius Diocles

''Cursă de care în Circus Maximus, Roma, în prezența Împăratului Domițian'' (detaliu), tablou de Alexander von Wagner (1883)
©artuk.org

Trăim într-o lume în care marii sportivii sunt adulați și considerați adevărate repere ale succesului. Mulți dintre ei provin din familii cu posibilități financiare reduse și au povești de viață extraordinare, alții nu. Unii au o adevarată chemare, alții reușesc să ajungă pe cele mai înalte culmi datorită faptului că muncesc enorm, se antrenează și luptă ca să ajungă acolo. Putem fi de acord, totuși, că toți au muncit din greu, chiar dacă percepția generală e ''asta aș putea să fac și eu'', ''ce mare lucru să dai cu piciorul într-o minge (sau să mânuiești o rachetă, o crosă etc.)''. Este mare lucru. Nu oricine poate face chestia asta.

Sumele pe care le învârt sunt amețitoare. Banii le curg în conturi, au tot ce își doresc. Să vă dau o listă a celor mai bine plătiți sportivi din lume, conform Forbes:

1. Cristiano Ronaldo (fotbalist) - 93 mil. dolari

2. LeBron James (baschetbalist) - 86, 2 mil. dolari

3. Lionel Messi (fotbalist) - 80 mil. dolari

4. Roger Federer (tenismen) - 64 mil. dolari

5. Kevin Durant (baschetbalist) - 60,6 mil. dolari.

Sunt niște sume incompresibile pentru mintea noastră, a oamenilor normali. Ni se par niște sume astronomice și așa și sunt. Dar cum ar fi dacă v-aș spune că toți acești sportivi, luați la un loc, nu ajung nici la degetul mic al unui conducător de care din Roma antică, Gaius Appuleius Diocles, a cărui câștiguri au fost estimate, prin conversie la dolarul american de astăzi, la 15 miliarde!?

În Roma antică, întrecerile sportive erau, ca și astăzi, foarte importante și apreciate. Erau momente de spargere a rutinei, de distracție, dacă putem spune astfel. Bătăliile între gladiatori sunt arhicunoscute și au rămas, probabil, cele mai tangibile lucruri despre Roma antică în mentalul colectiv. Pe lângă acestea, una dintre distracțiile preferate ale romanilor erau cursele de care, pe care eu le asociez cu celebrele curse de mașini de astăzi. Se pariau sume considerabile, se formau galerii - exact ca în zilele noastre. 

Probabil că e greu de înțeles pentru noi cât de importante erau cursele de cai pentru romanii antici. Nu erau doar o ocazie bună pentru cetățeni să meargă la stadion pentru o zi de relaxare sau să petreacă timp de calitate cu familia, era un lucru care făcea parte din spiritul Romei, din rădăcinile sale. Cel mai probabil, romanii au împrumutat ideea de curse de care de la etrusci și greci, dar, potrivit legendei, Romulus, întemeietorul Romei, a fost cel care a organizat primele curse de care în Roma pentru a-i ține ocupați pe vecinii lor, sabinii, în timp ce le furau soțiile și fetele. Nu știm sigur dacă acest lucru a tras un semnal de alarmă de genul ''dacă te uiți sau te duci la curse, o să îți pierzi nevasta'', dar este sigur că romanii au îmbrățisat cu entuziasm acest sport.

Cursele erau, probabil, cel mai periculos sport ale acelor timpuri, mai ales din cauza faptului că șicanele și chiar împingerea adversarului în așa-numita ''spina'', acea coloană din piatră așezată perpendicular pe suprafața arenei, nu doar că erau considerate corecte din punct de vedere sportiv, dar erau încurajate, spre deliciul publicului. De aici ne putem da seama că această ''meserie'' era una extrem de periculoasă și era practicată doar de oamenii foarte curajoși ai acelor timpuri sau de sclavi, care puteau să își cumpere libertatea dacă supraviețuiau îndeajuns de mult în arenă.

Imagine cu planul unui hipodrom antic
©Ghostman

Spre deosebire de greci, conducătorii de care romani își legau hățurile de încheieturi, ceea ce era extrem de periculos. Dacă un car se rupea sau dacă îi sărea o roată, conducătorul era târât pe pământ de către caii care galopau nebunește până când aceștia se opreau, șansele de supraviețuire în acest caz fiind minime. Fiecare conducător era echipat cu un pumnal cu care își putea tăia hățurile dacă apărea situația mai sus amintită, dar numărul mare de decese din arenă arată faptul că era aproape imposibil să te salvezi prin această manevră în timp util. De aceea, cei mai celebri conducători de care erau cei care supraviețuiau, pur și simplu. Campionul absolut, cu 3599 de victorii, este Pompeius Musclosus, în timp ce Flavius Scorpus a acumulat 2.048 de victorii. 

Însă aceștia nu au câștigat niciodată atât de mulți bani precum eroul povestirii noastre, la care se adaugă faptul că au murit de tineri, Scorpus la frageda vârstă de 27 de ani. La moartea acestuia, poetul Marțial a fost devastat. În ''Epigrame'' (10.50), Marțial suferă cu adevărat: ''Lăsați Victoria să își rupă mâinile în tristețe. O, Șansă! Lovește-ți cu mână cea neascultătoare sânul cel dezgolit. Lăsați Onoarea să își schimbe haina sa în cea de doliu; și fă-ți din lanțurile tale aurite, o, neconsolată Glorie, o ofrandă oferită flăcărilor crude. O! Tristă nenorocire! că tu, Scorpus, ai fost ucis în floarea vieții și ai fost chemat prematur de către Pluto să înhami la carul tău armăsarii săi cerniți! Cursele de care erau mereu mult mai scurte deoarece mânai mai rapid ca oricare altul; dar de ce a trebuit ca și cursa vieții tale să fie atât de scurtă?''

Potrivit autorului roman din secolul II d.Hr. Tertullian, la început existau doar două echipe - Alb și Roșu, una reprezentând iarna, respectiv vara. Cu timpul au apărut și alte două echipe, cea Albastră și cea Verde. Tertullian mai precizează că fiecare echipă avea dreptul să alinieze câte 3 echipaje la fiecare cursă.

Ei bine, Gaius Diocles, eroul nostru, s-a născut în anul 104 (după Hristos) în orașul Lamecum, provincia Lusitania (Portugalia de astăzi). Tatăl său deținea o mică firmă de transport (în sensul antic al termenului), ceea ce l-a făcut pe Diocles să intre în contact cu caii și carele la o vârstă fragedă. A participat la mai multe curse în tinerețea sa, dar cea care i-a adus notorietatea ''internațională'' a fost cea câștigată în Ilerda (orașul Lleida de astăzi), pe când avea doar 18 ani.

Mozaic care îl repezintă pe Diocles, împreună cu un ''ducenarius'', un cal foarte special, cu peste 200 de victorii la activ
©romeacrosseurope

Imediat după această victorie a fost chemat la Roma, pentru a participa în ''liga mare''. Supranumit ''Lamecus'', după numele orașului de baștină, Diocles a participat, la început, la cursele organizate sub stindardul echipei ''albilor'', cea mai mică dintre toate - echipa săracilor orașului. După nenumărate victorii, lui Diocles i s-a propus un ''contract'' la mult mai cunoscuta echipă a ''verzilor'' - și asta la doar 24 de ani. 

Diocles ca membru al echipei Verzi (mozaic)
©romeacrosseurope

Era o mare lovitură de imagine pentru aceștia. Diocles era un campion cunoscut și mulți dintre susținătorii săi au ''dezertat'' în tabăra adversă. Poate părea ceva neînsemnat, dar, în acele timpuri, aceste galerii puteau acționa ca un element de presiune asupra claselor conducătoare și puteau (după cum s-a și întâmplat) fi folosite în diferite lupte politice de către diverși potentați romani. Acest lucru se va vedea mai ales după impunerea creștinismului drept religie oficială (în numele acesteia s-au interzis luptele între gladiatori și cele între animale) și, cu precădere, în Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin). De exemplu, Iustinian, cel mai mare și mai cunoscut împărat bizantin, a fost foarte aproape să fie detronat și ucis în 532 d.Hr, atunci când ''galeriile'' care susțineau echipele Albaștrilor și Verzilor și-au unit forțele într-o revoltă deschisă împotriva autorității imperiale (așa numita ''Nika'', despre care vom discuta mai pe larg cu altă ocazie).

Trei ani mai târziu, la 27 de ani, Diocles a trecut la echipa ''roșie'', una dintre marile trădări ale acelor timpuri, ceva în genul unui transfer al lui Lionel Messi la Real Madrid! Motivele sunt ușor de găsit - i s-au oferit mai mulți bani (echipa roșie era cea mai bună și cunoscută dintre toate) și posibilitatea câștigării unor noi titluri de glorie. 

Diocles ca membru al echipe Roșii (mozaic)
©romeacrosseurope

Într-un mod absolut uimitor și destul de asemănător cu ce se întâmplă astăzi, Diocles era un ''showman'' adevărat. De obicei, îi lăsa pe adversarii săi să ia un avans considerabil în timpul cursei, pentru ca, mai apoi, să câștige cursa în ultimele tururi. Aceasta dura, de obicei, 7 tururi, dar puteau fi și mai multe.

De obicei, Diocles conducea un car la care erau înhămați 4 cai, o ''quadriga'', dar a avut curse în care a condus și atelaje formate din 5, 6 sau 7 cai, care erau mult mai greu de stăpânit. Multe informații absolut incredibile aflăm din inscripțiile unui monument descoperit la Palestrina, comandat ori de Diocles însuși, ori de un fan devotat. Acest monument ne spune că Diocles a fost cel mai bun conducător de care din toate timpurile. Aflăm că, într-o singură zi , a câștigat două curse consecutive conducând același atelaj format din 6 cai. În alta l-a învins pe Abigaeus și a câștigat 50.000 de sesterți după ce a condus un atelaj în care calul care impunea ritmul era cel din mijloc, nu primul din dreapta, cum era de obicei. Alte curse celebre sunt cele în care a câștigat având un atelaj format din 7 cai neînhămați sau unele în care nu a folosit biciul. Mulțimea era în delir și îl adula. Cursele lui erau considerate ''cel mai important eveniment al zilei'', tribunele fiind pline până la refuz.

Totuși, un amănunt important este faptul că majoritatea câștigurilor sale nu au venit din pariuri sau sponsorizări, ci din premiile câștigate la finalul curselor. Într-o carieră absolut incredibilă, care s-a întins pe durata a 24 de ani, Diocles a participat la 4257 de curse, din care a câștigat 1462. În 1438 dintre ele s-a situat pe locul 2. Premiile câștigate, luate cumulat, ajung undeva în jurul sumei 35,863,120 sesterți (monedă romană), o cifră absolut incredibilă pentru acele timpuri. Ca să vă faceți o idee, cu acești bani, Diocles putea să hrănească toată Roma un an de zile sau să plătească soldele unei legiuni normale pentru 5 ani!

Diocles este, totodată, și unul dintre cei mai bine documentați atleți din perioada antică - deoarece era cel mai mare star al acelor timpuri (de unde și multitudinea de dovezi). Profesorul Peter Struck, de la Universitatea din Pennsylvania, l-a numit ''cel mai bine plătit atlet al tuturor timpurilor''. De asemenea, Diocles este cunoscut și pentru faptul că a murit liniștit, în patul său, spre deosebire de alți conducători de care. În general, mulți dintre aceștia mureau între 20-30 ani, din cauza accidentelor, așa cum a fost cazul lui Scorpus. Dar Diocles s-a retras la 42 de ani, a cumpărat un domeniu imens lângă Praeneste (orașul Palestrina din Italia de astăzi) și și-a petrecut restul zilelor într-o binemeritată liniște. A murit după anul 146 (nu se știe exact data morții sale), dar a intrat în legendă pentru totdeauna!